Afectarea malignă a prostatei (carcinomul de prostată) este cea mai frecventă tumoare malignă care apare la bărbați. Cu o frecvență de cca. 20 / 100000 de bărbați, această tumoare trebuie privită, din punct de vedere medical, ca o provocare, necesitând întreaga atenție a sistemului de sănătate. Din 100 de îmbolnăviri noi, cca. 84% din pacienți trăiesc în următorii 5 ani. Și cheltuielile pentru sistemul de sănătate sunt enorme, atingând 8 miliarde de euro pe an. În Austria, în anul 2018 au murit 1215 de bărbați ca urmare a acestei tumori.
Care sunt factorii de risc pentru cancerul de prostată?
Odată cu vârsta, posibilitatea de a te îmbolnăvi de cancer de prostată crește continuu. Vârsta medie de îmbolnăvire este în jur de 69 de ani. Dat fiind însă că în următoarele decenii vom asista la o supra-îmbătrânire a populației, până în anul 2050 trebuie să luăm în calcul o dublare a numărului de cazuri. Și antecedentele din familie joacă un rol important. Bărbații ai căror frați și/sau tați au suferit de cancer de prostată prezintă un risc dublu de a se îmbolnăvi la rândul lor.
Ce măsuri de prevenție putem lua?
În cele din urmă, se recomandă un stil de viață sănătos. În studiile mari s-au analizat numeroase substanțe (seleniu, vitamina E, extracte de vâsc etc.), însă nu s-a reușit să se descopere vreo diferență relevantă în ceea ce privește frecvența apariției tumorii.
Este periculos pentru prostată hormonul sexual bărbătesc testosteron ?
În unele studii vechi s-a arătat faptul că testosteronul poate juca un rol în apariția carcinomului de prostată. Între timp, aceste studii au fost revizuite, dovedindu-se că nu există nicio legătură între apariția cancerului de prostată și nivelul de testosteron. Unele studii arată chiar că un nivel scăzut de testosteron poate fi un factor de risc pentru tumori mai agresive ale prostatei.
Când se impune o vizită preventivă la medic ?
În principiu, ar trebui să se consulte medicul începând cu vârsta de 45 de ani, iar apoi anual. În cazul unor antecedente în familie, prima consultație preventivă la medic ar trebui să aibă loc la vârsta de 40 de ani. Se efectuează o analiză de urină, un tușeu rectal și o analiză de sânge, în cadrul căreia ar trebui să se controleze valoarea PSA (antigenul specific prostatei). Desigur, ar trebui în primul rând să se desfășoare o discuție cu privire la semnificația și scopul acestor investigații.
Ce se întâmplă dacă această valoare este într-adevăr crescută?
În cele din urmă, ar trebui ca valoarea să se mai controleze încă o dată după câteva săptămâni. Dacă valoarea este în continuare ridicată, ar trebui să se efectueze o investigație RMN a prostatei. În cele din urmă, se recomandă o biopsie a zonei suspecte și a restului prostatei (biopsie a prostatei ghidată prin fuziune)
Ce se întâmplă, dacă se descoperă celule maligne în prostată ?
Discuția cu privire la rezultatul histologic este unul foarte important, pentru că, prin intermediul ei, i se face pacientului o recomandare de terapie. În funcție de rezultatul biopsiei, de valoarea PSA, de vârstă și de alte afecțiuni, de dorința pacientului și de așteptările sale, terapia poate fi alcătuită din următoarele opțiuni:
Monitorizarea activă a tumori
Această opțiune terapeutică se aplică doar în puține cazuri selecționate. Ea implică un control al tumorii, controale periodice ale PSA, investigații RMN de control și repetarea biopsiei. Dacă ansamblul rezultatelor se modifică, conceptul terapeutic trebuie modificat și el.
Eliminare chirurgicală
Prostatectomia radicală poate fi realizată în trei moduri diferite: printr-o intervenție chirurgicală deschisă, prin laparoscopie sau cu asistență robotică.
Toate aceste metode au în cele din urmă aceleași consecințe posibile: pierderi involuntare de urină, pierderea ejaculării și a capacității de erecție. Conform directivelor internaționale (Societatea Europeană de Urologie, Societatea Germană de Urologie etc.) aceste metode sunt echivalente. Ceea ce contează este experiența chirurgului curant.
Radioterapia
În funcție de tumoare și de mărimea prostatei, aceasta se poate realiza din exterior (percutanat) sau din interior (brahiterapie). În cazul iradierii percutanate, se administrează o doză cuprinsă între 74-80 Gray în diverse doze mici, în combinație cu o terapie hormonală însoțitoare.
Terapia de reducere a nivelului de hormoni
Acest tip de terapie se folosește atunci când este planificată radioterapia, sau când se descoperă o tumoare avansată local sau metastaze ale tumorii.
Metode alternative
Există numeroase terapii experimentale (hipertermie, terapie cu ultrasunete focusate de mare intensitate – HIFU, crioterapie), care ar trebui însă să fie folosite doar în cadrul studiilor clinice.
